MINORITATEA MACEDONEANĂ

Istoric. Originea şi apartenenţa etnică a macedonenilor din România e disputată şi în zilele noastre. Primele atestări documentare privind existenţa unei populaţii macedonene pe teritoriul României datează din jurul anului 1300. Una dintre primele aşezări de pe teritoriul României, care conform istoricilor a fost întemeiată de macedoneni, este localitatea Macedonia din judeţul Timiş, atestată documentar în evidenţele papale de dijmǎ din anii 1332-1337, sub denumirea de Machadonia. Imigrări masive în teritoriul românesc au avut loc şi în secolele XIX-XX (ultimul val de emigraţie s-a petrecut în 1948, când aproximativ 8.500 de copii macedoneni şi aproximativ 4.000 de adulţi din partea egeeană a Macedoniei au ajuns în România.)

Macedonenii din România se autodefinesc ca fiind populaţia vorbitoare de limba slavă, de religie ortodoxă, venită de pe teritoriul Macedoniei pe teritoriul României în valuri succesive de migraţie, începând cu secolul XI.

Odată cu venirea slavilor în Balcani, limba macedoneană a suferit o puternică influenţă, având în prezent un puternic caracter slav, dar păstrând anumite cuvinte specifice limbii macedonene sau iliro-tracice. Limba macedoneană face parte, alături de limbile bulgară, sârbă, slovenă, croată, bosniacă şi muntenegreană, din ramura sudică a limbilor slave. Etnicii macedoneni din România vorbesc mai multe dialecte ale limbii macedonene în funcţie de apartenenţa la diferite valuri de migraţie, mai recente sau mai vechi, şi de provenienţa geografică.

Aşezaţi atât în comunităţile rurale din sud, cât şi în majoritatea oraşelor mari ale României de astăzi, reprezentanţii comunităţii macedonene şi-au pus amprenta, influenţând limba română în zonele locuite de ei. În zonele sudice ale României influenţele macedonene sunt mai pregnante.

Macedonenii sunt reprezentaţi de Asociaţia Macedonenilor din România (A.M.R.), organizaţie înfiinţată în anul 2000; în condiţiile existenţei unei mase de etnici macedoneni răspândiţi pe întreg teritoriul României, A.M.R. cu ajutorul celor 45 de filiale (în Bucureşti, Craiova, Băileşti, Urzicuţa, Timişoara, Constanţa, Cluj, Giurgiu, Buzău, Neamţ, Iaşi etc.) pe care le-a înfiinţat în 20 de judeţe, are o participare activă la viaţa culturală, socială şi economică, prin organizarea unor evenimente culturale şi educaţionale la care se utilizează limba maternă.poza_dubrovnik-muntenegru-albania-macedonia-autocar-5-zile_large_circuit_437-43321

Limba aromână

Aromâna vorbită de aromâni, face parte din grupul limbilor romanice, subgrupul limbilor romanice răsăritene, alături de română, meglenoromână și istroromână.
Statut și denumiri
Există discuții între lingviști asupra statutului de limbă (dintre cele patru ale diasistemului romanic de est[1]) sau de dialect (în cazul că diasistemul romanic de est este socotit o singură limbă, denumită „română”, în care caz limba română este denumită „dialectul daco-român”).[2] Toți însă împărtășesc, precum Matilda Caragiu Marioțeanu[3], opinia generală potrivit căreia aromâna provine din protoromână (limba est-romanică comună veche).

Există deasemenea discuții printre intelectualii aromâni[4] asupra denumirii limbii, legate de discuțiile politice asupra statutului vorbitorilor, între „integraționiști” și „naționaliști”. Primii se vor, în țările unde trăiesc, membri ai națiunilor respective, dar de limbă aromână, definindu-se ca Aromâni albanezi, Aromâni bulgari, Aromâni greci, Aromâni macedoneni sau Aromâni români; ceilalți vor să fie recunoscuți oficial ca minoritate etnică, definindu-se ca Macedoromâni, Macedoni sau Machedoni de limbă macedoromână : ca stindard, folosesc „Soarele de la Vergina” (un simbol al regalității Macedoniei antice din care se trage Alexandru cel mare).[5] Controversa continuă în prezent, principalele dificultăți fiind legate nu de statut (care poate fi obținut fără riscuri fizice în cadrul democrației parlamentare și al politicii pentru minorități a uniunii europene) ci de denumiri. Pe de-o parte denumirea de „Macedonia”, variantele ei, istoria țării și „Soarele de la Vergina” sunt revendicate atât de Greci, cât și de Macedoneni (un popor slav de sud vorbind limba macedoneană), iar pe de altă parte aromânii trăiesc numeroși și în afara Macedoniei: în Albania, în regiunea Olimpului, în regiunea Pindului ș.a. Din aceste motive, majoritatea autorilor folosesc denumirile de Aromâni și de limbă Aromână care sunt oficial înregistrate în codurile internaționale.

La înșiși vorbitorii ei, denumirea limbii aromâne nu este unitară: în funcție de graiurile regionale, aromânii vorbesc limba armâneascã, armâneșce, armâneaști, rămănește (fărșeroții) sau vlăheaște (cei din Olimp).

http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_arom%C3%A2n%C4%83images

Macedoneni

AromanivlahidinSerresMacedonenii (în macedoneană Маке́донци) sunt un popor, slav de sud, majoritar în Republica Macedonia și vorbind limba macedoneană, care este un dialect vestic al limbii bulgare. Majoritatea macedonenilor care trăiesc în Bulgaria și-au pǎstrat identitatea bulgarǎ. Religia predominantǎ este Ortodoxismul.

Ei nu trebuie confundați cu :

Macedonenii antici care erau Traci și Iliri grecizați;
Aromânii care sunt Traci latinizați și care sunt uneori denumiți „macedoni” sau „machedoni” deși doar o parte dintre ei provin din regiunea istorico-geografică Macedonia;
Macedonenii greci, anume locuitorii greci ai părții de sud din regiunea geografică Macedonia.
Istorie[modificare | modificare sursă]
În antichitate, pe teritoriul actualei Republici a Macedoniei locuiau traci, iliri, greci, ce formau Macedonenii antici. În 148 î.Hr. Macedonia Antică este cucerită de romani, și cu trecerea timpului populația va fi romanizată. În timpul Marilor Migrații, între secolele V-VII, se stabilesc Slavii, care cu timpul se vor amesteca cu majoriatea autohtonilor și a coloniștilor romani. Restul populației autohtone și a coloniștilor romani care au asimilat o parte din slavi(ca în cazul populației daco-romane de la nord de Dunăre), vor forma mai târziu Aromânii, care vor locui în insule etno-lingvistice izolate. Începând cu secolul VII, la fel ca în Bulgaria, se stabilesc bulgarii turco-mongoli care vor prelua stăpânirea regiunii. Însă aceștia, fiind mai puțini, vor fi asimilați(ca în cazul Bulgariei) de slavi și autohtoni, iar în plus slavii își vor impune limba și supremația față de restul popoarelor din zonă, proces numit slavizare, astfel luând sfârșit formarea poporului macedonean.

Cultură[modificare | modificare sursă]
Cultura macedoneanǎ include atât elemente tradiționale și elemente de artă contemporană. Ea este strâns legată de pământul lor natal și împrejurimile sale apropiate. Bogatul patrimoniu cultural este evident în arta populară macedoneanǎ, costume naționale și tradiționale, bijuterii si ornamente din casele rurale și urbane, arhitectura distinctivǎ, mănăstiri si biserici, catapeteasme, icoane, sculpturi în lemn, lucrări literare, etc

http://ro.wikipedia.org/wiki/Macedoneni

Sarbatoare la machedoneni

Aromanii, oameni puternici si aspri, vorbesc un dialect al limbii romane si isi invata copiii sa se roage Dumnezeului crestinilor.

In lumea de azi, „machidonii” sunt o comunitate aparte. Li s-a spus si machidoni, si aromani, si armani… Sunt tot una. Ei sunt ultimele ramasite ale unui popor ciudat si mandru, venit de undeva din adancurile vremii, si unde femeia este cea care conduce familia.

Nu s-a luminat inca bine de ziua, dar Zoe, „sefa” familiei Carabas, este deja in bucatarie. Aprinde cuptorul cel mare si pune la incalzit oalele pentru sarmale si ciorba. „Dana, adu-mi tocatorul. Steluta, pune si tu cratita aia deoparte si scurge apa de la varza.”

De la mic la mare, toata lumea se misca incolo si incoace, intreaba, cere, cauta cate ceva. Se vorbeste intr-o limba ciudata, rapida, cu inflexiuni bruste si o muzicalitate aparte, in care se aud multe i-uri. „Tseadari leatini?”, spune Zoe si rade, fiindca raspund direct: „Bine, multumesc”, inainte sa aflu ca exact asta ma intrebase („Ce faci tu?”).

Fara sa stii vreo boaba de aromana, constati ca intelegi destul de mult. Graiul lor pare un amestec intre limba romana moderna, iutirile muzicale ale vorbelor grecesti si vorbirea molcoma, cu silabe cantate, a moldovenilor.

Cu palmele pline de aluatul pe care a inceput sa-l framante, „teti” Zoe (asta inseamna, inteleg eu, „tanti”, adica adresarea pentru matusa) isi sterge usor fruntea cu dosul mainii si zambeste bucuroasa: „Bine ati venit la noi!”.

In zi de sarbatoare
Astazi e sarbatoarea familiei Carabas. „O sa vedeti, la noi sarbatorile sunt totdeauna altfel. Asa e cu Sarbatoarea Pitelor de Primavara, cu aniversarile noastre sau cu mesele de familie. Si ele sunt o sarbatoare.” Ziua incepe cu o rugaciune spusa in grai aroman, apoi casa intra in fierbere si trepideaza ca un stup de albine.

Desi nu pare, totul este riguros planificat. Fiecare stie ce are de facut, ce sa ia si unde sa puna. Zoe este „generalul” acestor pregatiri. La cei 40 de ani ai ei, Zoe este, intr-un fel, conducatoarea clanului Carabas, una dintre cele mai vechi familii armanesti. Si poate cea mai intinsa familie de machedoni, caci ea numara mai mult de o suta de suflete. „La noi, la machedoni, familia e sfanta. Orice zi in care ne strangem laolalta e considerata Sarbatoare a Familiei”, ne lamureste Mihai, sotul Zoei.

– See more at: http://www.avantaje.ro/articol/sarbatoare-la-machedoni-569180#sthash.zMp0Uo2y.dpuf636x477_1398787947a9810e34